denumire științifică
denumirea comună
Bufo bufo
Broască râioasă
Este cel mai mare amfibian nativ prezent în Europa. Mai exact, broasca aparține ordinului Anura, adică fără coadă; are un corp îndesat și puternic, de culoare variind de la brun închis la brun roșcat sau gri gălbui. Pielea este uscată și acoperită cu negi mici.
Pentru ce au nevoie de aceste negi?
Sunt glande care secretă un fel de mucus protector pe care broasca îl folosește pentru a-și menține pielea umedă, protejându-o astfel de deshidratare.
Dacă se simte expusă riscului, din glandele plasate în spatele ochilor (numite parotoide), produce o substanță toxică numită bufotoxină, periculoasă dacă intră în contact cu membranele mucoase. Ce înseamnă? Dacă un prădător precum șarpele de casă mușcă broasca, gura acestuia va intra în contact cu substanța toxică. Deci, nu este altceva decât arma defensivă a broaștei!
Amintiți-vă: bufotoxina nu este periculoasă la atingere, deci dacă atingeți o broască, nu se va întâmpla nimic; important este să nu vă atingeți ochii, deoarece ar putea provoca iritații și arsuri. Cu toate acestea, regula de bază este să nu atingeți broasca și amfibienii cu mâinile goale, deoarece ați putea fi vehiculul vreunei patologii pentru acest animal. Pielea este un organ deosebit de important pentru amfibieni, care o folosesc și pentru a respira!
Ochii acestui amfibian sunt mari, cam proeminenți, de culoare arămie, portocalie, auriu închis sau maroniu-roșcat, se caracterizează prin pupile orizontale specializate pentru vederea nocturnă și înspre sol, deoarece căutarea prăzii are loc în principal pe pământ.
Cu ce se hrănesc?
Insecte, viermi, izopode, arahnide și melci.
Ține limba îndoită în partea din față a maxilarului inferior, apoi o împinge rapid spre exterior când prinde un animal. Prada rămâne prinsă de limba lipicioasă, apoi este dusă în gură și înghițită întreagă.
Habitatul
Broasca râioasă se găsește în păduri, câmpuri cultivate, pajiști, grădini de legume și peluze. Locuiește în locuri umede precum lacuri, râuri, iazuri și șanțuri, numai în perioadele de reproducere, împerechere și depunere a ouălor, dar numai dacă apele sunt constante sau cu curgere lentă și nu prea adânci.
Deplasându-se mai ales noaptea, își petrece ziua sub pietre, în crăpăturile stâncoase sau în gropi săpate în pământ cu picioarele anterioare puternice; nu este neobișnuit, totuși, să o vedeți deplasându-se în timpul zilei când plouă.
Alte informații despre broasca râioasă
Când este atacată, broasca râioasă adoptă o poziție caracteristică, își umflă corpul, își ridică spatele și coboară capul.
Este fidelă locului de reproducere, are ociceiul să revină în fiecare an. În primele zile calde aproape de sfârșitul iernii, broaștele încep să se deplaseze de la locurile de hibernare la locurile de reproducere, făcând adevărate migrații în masă. Ele pot călători până la 2 km pentru a ajunge în zona umedă aleasă! Din păcate, traversează drumuri foarte aglomerate și, prin urmare, riscă să fie omorâte. Femela depune ponta sub forma unui cordon lung gelatinos care poate conține de la 3000 până la 6000 de ouă.
O situație dificilă
Broasca și, în general, toți amfibienii, sunt, în prezent, încă puternic amenințați și în continuă scădere, în principal din cauza distrugerii lente de care suferă habitatele lor, mai ales cele acvatice unde se reproduc.
