Ce specii să găzduiți

Habitatul său natural este pădurea, dar s-a adaptat astfel încât frecventează numeroase medii, cum ar fi livezi, parcuri și grădini, deoarece nu se teme de prezența omului.

Masculul este negru lucios, cu ciocul galben-portocaliu strălucitor, femela în schimb, are penajul maro.

Se hrănește în principal cu fructe de livadă sau de pădure și nevertebrate mici.

Cuibul este construit de femelă, pe ramurile copacilor și între tufișuri.

Ascultați cântecul

Este una dintre cele mai comune păsări europene, prezentă atât în zonele urbanizate, cât și în câmp deschis, cu condiția să existe tufișuri și copaci.

Masculul diferă de femelă deoarece are un penaj mai colorat, dar ambii se caracterizează prin dungi albe pe umeri și pe aripă, foarte evidente în timpul zborului. 

Mănâncă mai ales fructe și semințe, iar în perioada de reproducere se hrănește și cu nevertebrate.

Cuibul, foarte bine ascuns, este construit în copaci și tufișuri.

Ascultați cântecul

Locuiește în principal în pădurile de deal sau de câmpie, dar este și un vizitator obișnuit al livezilor și grădinilor.

Are un penaj excepțional de viu, cu nuanțe de albastru, galben sulf, alb și negru.

Pițigoiul albastru este o pasăre insectivoră în principal, prada sa preferată este constituită din afide. Iarna, se hrănește și cu semințe, fructe de pădure și de livadă.

Își face cuib în găurile copacilor, în crăpăturile pereților și în cuiburile artificiale; folosește același cuib în fiecare an.

Ascultați cântecul

Este un vizitator frecvent al lizierei pădurilor, al livezilor, câmpurilor cu rânduri de copaci, grădinilor și parcurilor urbane. Are capul și gâtul negru strălucitor caracteristic, cu obraji albi.

Pițigoiul mare este un insectivor flămând, dar îi plac foarte mult și semințele, fructele de livadă și de pădure, acceptă în plus mâncarea oferită de om în iesle.

Pițigoiul mare își face cuib în găurile copacilor, ale pereților și în cuiburile artificiale.

Ascultați cântecul

Este o specie puternic asociată cu așezarea umană și poate trăi în mediul urban sau rural.

Are un penaj cu nuanțe gri-maronii, femela se diferențiază de mascul prin gâtul negru.

Este granivoră, se hrănește mai ales cu cereale, în special grâu, dar nu-i displac nici fructele sau nevertebratele.

Își face cuib în găurile și fisurile clădirilor, dar și pe stânci și în pietre, mai rar între ramurile copacilor.

Uneori, cuibul său este alăturat cuiburilor altor specii de Passeridae.

Ascultați cântecul

Preferă livezile, grădinile de legume, grădinile din apropierea caselor și se găsește în număr mare în păduri și parcuri.

Culoarea penajului este strălucitoare: cap negru cu roșu, obraji albi, corp bej, aripi negre cu striații galbene.

Se hrănește în principal cu semințe (cele de ciulin sunt preferatele sale), pe care le rupe datorită ciocului său robust.

Cuibul este de obicei construit la o înălțime medie, la capetele ramurilor de brazi și de alte conifere sau în pomi fructiferi.

Ascultați cântecul

Prezent atât în pădurile de conifere, cât și în cele de foioase, în mediul rural mărginit de copaci, în parcurile orașului, nu disprețuiește grădinile.

Masculul diferă de femelă datorită petei roșii vizibile de pe gât.

În principal insectivor, își capturează prada introducând limba lungă în tunelurile săpate în lemn cu ciocul. Toamna și iarna se hrănește și cu fructe și semințe. De exemplu, fixează conuri de pin și alune într-un spațiu al scoarței și, cu lovituri de cioc, extrage semințele, pe care apoi înghite.

Ciocănitoarea își face cuib în scorburile săpate în trunchiul copacilor.

Poate folosi și cuiburi și iesle puse la dispoziție de om.

Ascultați cântecul

Este probabil cea mai răspândită paseriformă din lume. Capabil să se adapteze la diferite medii, graurul frecventează câmpiile, dealurile, câmpurile cultivate și zonele urbane unde se refugiază seara împreună cu sute de tovarăși, creând „cămine colective”.

Are un penaj negru irizat, caracterizat prin reflexii purpurii și verzi și pete albe.

Specie oportunistă, se hrănește cu o mare varietate de alimente: insecte, semințe, fructe de pădure, fructe, amfibieni, precum și deșeuri aruncate de om.

Graurul își face cuib în scorburile copacilor sau în găurile stâncilor, în crăpăturile clădirilor și pe acoperișurile caselor, printre țigle.

Ascultați cântecul

Vizitează zone rurale cultivate, desișuri, parcuri și zone degradate, chiar și fără vegetație, dar poate fi găsit și în orașe, unde tinde să ocupe periferia sau zonele suburbane.

Penajul masculilor și al femelelor nu diferă, ambii se caracterizează printr-un culorit alb cu negru, cu reflexii variind de la gri la verde metalic.

Coțofana se hrănește cu fructe, păianjeni, insecte, carii, dar și cu ouă din cuiburile altor păsări. Cuibul, alcătuit din crenguțe împletite și noroi, este construit pe vârful copacilor înalți; nu folosește cutii cuib puse la dispoziție de om.

Ascultați cântecul

Este un oaspete tipic al zonelor locuite, ușor de observat în timp ce bea din jgheaburile animalelor de fermă și din fântânile grădinilor, poate fi găsit și în culturi, în special pentru hrană.

Guguștiucul are un penaj de culoare deschisă, bej-cenușiu, cu un guler negru caracteristic.

Dieta sa de bază constă în semințele, dar se hrănește și cu fructe, ierburi, insecte și alte nevertebrate mici. Construiește cuiburi, destul de grosolane, în special în copaci și arbuști, dar deseori și pe artefacte precum stâlpi metalici, schele, șoproane etc.

Ascultați cântecul