Cine sunt păsările de pradă nocturne?
Acestea sunt „Doamnele nopții”: bufnițe, cucuvele, ciufii pitici, huhurezii mici și strigile și toate celelalte păsări de pradă care, ca orice specie aparținând acestui grup, au un cioc încovoiat și gheare puternice și ascuțite pentru prinderea și uciderea prăzii. Fiind active de la amurg pe tot parcursul nopții, rapitoarele nocturne diferă de cele diurne prin unele abilități distinctive care le permit să audă prada mișcându-se în întuneric deplin și să o captureze în liniște. Care sunt aceste abilități?
Văzul
Dezvoltat în mod excepțional la toate răpitoarele. La cele diurne (de exemplu, acvila de munte sau șoimul călător) permite o definiție mai mare a imaginilor, în timp ce la cele nocturne permite o vedere excelentă în întuneric. Ochii deosebit de mari sunt capabili să intensifice la maximum lumina scăzută disponibilă. O bufniță, de exemplu, va putea vedea în timpul deplasărilor sale nocturne și nu se va ciocni de obstacole, dar nu va vedea clar prada mică ce se mișcă în tufișuri. Pentru aceasta, are un alt simț foarte dezvoltat …
Auzul
Este cel mai dezvoltat simț, deoarece vânătoarea nocturnă are loc practic datorită localizării zgomotelor emise de pradă. Din acest motiv, rapitoarele nocturne au unele caracteristici anatomice, precum prezența cavităților auriculare asimetrice, plasate una mai sus decât cealaltă. În acest fel, sunetele ajung mai întâi într-o ureche și apoi în cealaltă, oferind informații mai precise despre originea lor. Au, de asemenea, o structură a feței care funcționează ca o „antenă parabolică”.
Penajul
Penele sunt franjurate și deosebit de moi, ca de catifea, și le asigură acestor păsări un zbor silențios. În acest fel, își pot prinde prada contând pe elementul surpriză. Penajul are, de asemenea, culori care le permit rapitoarelor nocturne să se identifice perfect cu mediul înconjurător. Prin urmare, un huhurez mic va putea să-și studieze prada pentru o perioadă de timp fără riscul de a fi descoperit.
Rapitoarele nocturne și grădina sălbatică
Unele dintre speciile aparținând rapitoarelor nocturne populează orașele și țările noastre. Prin urmare, nu este neobișnuit să le vedem pe unele dintre ele aproape de casele și grădinile noastre.
Speciile care se bucură în principal de artefactele artificiale sunt bufnița și striga. Prima folosește scorburile copacilor pentru a-și construi cuibul, dar îl pot face și în acoperișurile caselor sau în crăpăturile zidurilor din piatră. Striga, care frecventează zonele deschise ale mediului rural în căutarea șoarecilor, cârtițelor și a șobolanilor, folosește și tavanele și grinzile clădirilor, mai ales dacă sunt vechi și abandonate, ca adăpost și bază pentru propriul cuib.
Cucuvelelor și strigilor nu le displac cuiburile puse la dispoziție de om, atâta timp cât sunt realizate și așezate în funcție de anumite nevoi specifice. Oferirea unui adăpost artificial pentru aceste păsări magnifice, care reprezintă și o oportunitate de a le observa, este un ajutor important pentru specii, care se confruntă cu probleme precum pierderea habitatului și locuri adecvate pentru cuibărit.
