Anul de viață al unui liliac este marcat de rotația anotimpurilor:
- În lunile severe de iarnă, când prada nu mai este disponibilă (speciile de lilieci care trăiesc în Europa sunt insectivore, adică se hrănesc cu insecte), liliecii se mută într-un adăpost unde să petreacă acest anotimp ostil și ajung într-o stare extinsă de letargie. Funcțiile vitale încetinesc și temperatura corpului scade aproape la 0° C. Această stare se numește hibernare. Consumul de energie este redus la minimum, iar liliecii supraviețuiesc cu rezervele de grăsime colectate anterior. Este important să nu-i deranjați în timpul iernii, deoarece trezirea provoacă risipă de energie, iar liliacul ar putea să nu poată supraviețui până în primăvara următoare.
- La începutul primăverii se trezesc din această stare de letargie și încep să-și caute adăpost pentru vară și hrană. Există specii care fac și călătorii lungi, ca migrații reale. Primăvara, adăposturile sunt folosite numai în timpul zilei, când liliecii se odihnesc, în timp ce la căderea nopții pleacă la vânătoare.
- Între sfârșitul primăverii și începutul verii, femelele se mută în adăposturi calde și protejate pentru a naște, formând colonii chiar de mii de indivizi. Acestea creează coloniile pentru a se asigura că există o pierdere mai mică de căldură de la pui, care sunt inițial fără păr. De obicei, fiecare femelă dă naștere unui singur pui, puține specii care pot naște doi. Perioada de împerechere are loc între sfârșitul verii și începutul toamnei, dar fertilizarea ovulului se va întâmpla doar primăvara, pentru a permite nașterea puilor vara. Toamna este anotimpul în care liliecii trebuie să acumuleze depozitele de grăsime necesare pentru a putea face față hibernării și în care are loc mutarea în adăposturile de iarnă.
